Biografia lui Ramana Maharshi

 

29.00 lei

Cartea prezinta o biografie amanuntita cu informatii exacte si cifre utile menite sa il ajute pe cititor sa il cunoasca mai bine pe legendarul guru Ramana Maharshi.

Quantity:
Save
Category: .

Descriere

Cartea infatiseaza familia, iluminarea, transformarile radicale, invataturile si cei mai importanti discipoli din viata lui Ramana Maharshi.

Spre deosebire de cele mai multe carti despre Ramana, care puneau accent pe ce a zis si ce a facut acest mare guru, aceasta lucrare vorbeste despre cum a facut, oferind cititorilor senzatia ca intra in contact cu maestrul. Cartea nu incearca sa ii sporeasca succesul maestrului, ci se focuseaza pe a insira simplele sale fapte, acest lucru fiind suficient pentru ca cititorul sa simta si sa inteleaga mai bine puritatea acestui mare spirit.

Lucrurile pe care le face si le spune cineva sunt foarte importante, insa si mai important este felul in care persoana respectiva isi influenteaza apropiatii. De aceea, cartea portretizeaza cu mare finete discipolii importanti din jurul lui Ramana, lasand in plan secund viata si invataturile maestrului.

Cu toate ca invatatura lui Ramana poate fi legata de filosofia Advaita, sfaturile oferite de maestru ucenicilor sai nu fac lumina asupra invataturilor din cartile sacre deoarece Ramana a atins iluminarea inainte de a citi aceste carti, nu dupa.

Cartea de fata este recomandata tuturor celor care doresc sa il inteleaga mai bine pe Ramana Maharshi, sa-i cunoasca cat mai temeinic viata si filosofia sa de viata pe care a pus-o in practica intr-un mod atat de exemplar de-a lungul intregii sale existente.

 

Cuprins

Cuvant inainte
Introducere
1. Nasterea si copilaria
2. Realizarea adevaratului Sine
in Madurai
Experienta mortii
Devotiune fata de Dumnezeu (Bhakti)
3. Plecarea la Arunachala
4. In templul Arunachaleswara
Sosirea la Tiruvannamalai
in Sala Celor O Mie De Coloane si in Patala Lingam in diverse zone ale complexului templului
5. In templul Gurumurtam
6. Fermitatea lui Maharshi
7. Maharshi si Arunachala
Arunachala, Muntele Sfant
Mitologia
Circumambulatiunea (inconjurul) Muntelui Sfant (Pradakshina) Legatura lui Maharshi cu Arunachala
8. La Pestera Virupaksha
Viata simpla la Pestera Virupaksha Se nasc primele lucrari
Ganapati Muni
Copii, devoti si vizitatori Sannyasin-i si sadhu-si
La Stanca testoasei
9. La Skandashram
Mama se reuneste cu fiul
Viata la Skandashram
Ultimii ani ai mamei Alagammal
10. Ramanashramam ia fiinta
11. Maharshi la bucatarie
12. Viata zilnica la Ashram
Randuiala desavarsita a vietii de zi cu zi Conducerea Ashramului
insotitorii personali ai lui Maharshi Mesele la Ashram
13. Maharshi si devotii sai
Muruganar Devoti si vizitatori in Sala Veche Sadguru Ramana
14. Maharshi si animalele
Vietuitoare salbatice si plante Maimute
Veverite si vrabii
Vaca Lakshmi
Alte vietuitoare la Ashram
15. Ultimii ani
Sanatate subreda Jubileul de aur Evenimente politice
16. Boala fatală
Patru operatii
Ultimele tentative de vindecare Ultimele zile
14 aprilie 1950
Funeraliile
17. Promisiunea lui Maharshi de a ramane mereu prezent
18. Esenta invataturilor lui Ramana Maharshi Calea Investigatiei sinelui
Inima spirituala indrumarea prin Tacere
Tabel cronologic Glosar Bibliografie

Fragment din carte

Venkataraman, cel ce urma sa fie cunoscut mai tarziu lumii intregi sub numele Ramana Maharshi, s-a nascut intr-o veche familie brahmană in ziua de 30 decembrie 1879 in Tiruchuli, un sat de vreo cinci sute de case aflat la circa 48 de kilometri sud de Madurai, in Tamil Nadu, India de sud.

Copilaria lui Venkataraman a fost una absolut obisnuita. Era un copil puternic, pe care mama lui il alaptase pana la varsta de cinci ani. Fire prietenoasa si deschisa, era iubit de toti cei din sat. Primii trei ani de scoala primara i-a facut in Tiruchuli, iar dupa aceea, de la varsta de unsprezece ani, a urmat scoala secundara din Dindigul. in timp ce fratele sau mai mare, Nagaswami, era un elev silitor, Venkataraman, desi inteligent, nu era foarte preocupat de invatatura, fiind de departe mult mai atras de sport si de jocurile in aer liber. Locurile lui favorite de joaca erau templul Bhuminateshwara si imprejurimile acestuia, bazinul templului fiind unul dintre locurile preferate in care se intalnea cu prietenii.

Venkataraman a fost inscris la scoala medie (gimnaziala) Scott, iar mai tarziu a continuat studiile la liceul The American Mission. Era un elev de nivel mediu care invata usor dar care nu era din cale afara de preocupat de invatatura. Mergea deseori nepregatit la scoala, insa era deajuns ca vreunul dintre colegi sa ii expuna o singura data lectia din ziua respectiva pentru ca sa reuseasca sa si-o aduca aminte suficient de bine cat sa poata tine pasul cu ceilalti.

Luptele corp la corp, boxul, alergarile si diverse alte sporturi constituiau o mare atractie pentru Ramana. Era mult mai puternic decat multi alti baieti de varsta lui, iar puterea si abilitatea sa impresionau pana si pe cei mai mari decat el. Ii placea sa joace fotbal cu prietenii si nu dura mult pana ce oamenii observara ca echipa lui iesea intotdeauna invingatoare. Acest fapt, cat si altele asemanatoare, i-au atras porecla de thangakai (mana de aur), nume atribuit in Tamil Nadu acelora care reuseau intotdeauna in tot ceea ce intreprindeau.

Ramana nu a studiat nici sanscrita si nici cartile sfinte ale hinduismului, precum Vedele sau Upanisadele. In ambele scoli la care a invatat se preda crestinismul, in general, insa baietii hindusi manifestau prea putin interes pentru orele de biblie, iar Ramana nu era o exceptie de la acest caz.

Evenimentul care a anticipat realizarea spirituala a lui Ramana a fost un incident petrecut in noiembrie 1895, cu putin timp inainte de implinirea varstei de saisprezece ani dupa calendarul occidental, sau saptesprezece dupa cel indian. Atunci a auzit pentru prima oara numele muntelui sfant Arunachala, destinatia spre care urma sa se imbarce in curand si unde avea sa traiasca pana la sfarsitul vietii. Arunachala, in traducere Muntele Rosu, este o colina situata pe platoul intins al Indiei de Sud si este considerata, din punct de vedere geologic, drept una dintre cele mai vechi formatiuni ale planetei. Pentru hindusii religiosi, muntele Arunachala reprezinta unul dintre cele mai sacre locuri de pelerinaj. Exista o foarte veche zicala in India de Sud pe care si tanarul Venkataraman o cunostea si care suna astfel: „Sa vezi Chidambaram, sa te nasti la Tiruvarur, sa mori la Benares sau sa te gandesti la Arunachala e indeajuns pentru a fi sigur de Eliberare.” La acea data, Ramana nu stia decat ca Arunachala era un loc sacru, nefacand insa nicio legatura intre denumirea in sine si un loc anume din lumea inconjuratoare, asadar neavand cunostinta de faptul ca era vorba de un munte care exista cu adevarat undeva pe pamant. Cu toate acestea, inca din copilarie incepuse sa devina constient de un fel de senzatie pulsatorie (sphurana) „Arunachala, Arunachala”, care se manifesta spontan si fara intrerupere. Intr-o zi de noiembrie a anului 1895, intalnind un membru mai varstnic al familiei, se interesa de unde venea. „De la Arunachala”, sosi raspunsul. Asa afla Ramana pentru prima oara ca Arunachala era un loc care exista in realitate si care putea fi chiar si vizitat. Interoga mai departe unde era situat acest loc si primi urmatorul raspuns: „Poftim?! Nu ai auzit de Tiruvannamalai? Acolo este Arunachalam.” Desigur ca orasul Tiruvannamalai era un loc bine cunoscut despre care auzise.
Curand dupa aceea, pe la mijlocul lunii iulie 1896, la varsta de 16 ani, o mare schimbare se petrecu in viata lui. La vremea aceea urma cursurile scolii secundare, unde era elev in ultimul an. Mai tarziu, el insusi a descris incidentul care urma sa-i schimbe ireversibil intreaga viata:

Marea schimbare a vietii mele a avut loc cu vreo sase saptamani inainte de a fi parasit Madurai pentru totdeauna. Totul s-a petrecut subit si pe neasteptate. Intr-una din zile ramasesem singur in casa unchiului meu, intr-o camera situata la etaj. Starea sanatatii mele era normala si foarte rar daca fusesem vreodata bolnav. Somnul meu era de obicei profund. Asadar nici in ziua aceea, cand stateam acolo de unul singur, nu era nimic ingrijorator in starea sanatatii mele. M-a cuprins deodata o frica subita de moarte, simtind ca urma sa mor chiar in clipa aceea. Nu exista niciun antecedent care sa justifice senzatiile sau temerile prin care treceam atunci; nu mi le puteam explica in niciun fel. Cu toate acestea, nu mi-am batut capul sa inteleg daca frica era sau nu justificata. Simtteam doar ca voi muri in clipa aceea si imediat m-am gandit la ceea ce ar fi trebuit sa fac intr-o astfel de imprejurare. Nu imi trecu prin minte sa consult vreun medic sau pe cineva mai in varsta din familie, si nici macar prietenii. Am simtit ca trebuia sa rezolv eu insumi aceasta problema, atunci si acolo.
Socul spaimei de moarte ma facu deodata introspectiv sau, altfel spus, „introvert”. Vorbeam mental cu mine insumi, fara a fi articulat verbal niciun cuvant: „Iata, moartea a sosit. Ce inseamna asta? Ce este ceea ce moare? Trupul acesta moare.” Am dramatizat instantaneu scena mortii. Mi-am intins picioarele ca si cum rigor mortis ar fi pus stapanire pe mine, imitand un cadavru pentru ca investigatia sa fie cat mai veridica. Mi-am oprit respiratia si am tinut gura strans inchisa, presand buzele puternic una peste alta astfel incat sa nu-mi scape niciun sunet. Nici macar „Eu” sau oricare alt cuvant sa nu fie rostit! „Bine deci,” mi-am spus mie insumi, „acest trup este mort. Va fi purtat, teapan, la locul de incinerare, iar acolo va fi ars si redus la cenusa. Dar cu moartea acestui corp, sunt „Eu” mort? Este corpul „Eu”? Acest trup e tacut si inert. Insa eu simt intreaga forta a personalitatii mele, si chiar si sunetul „Eu” inlauntrul meu, independent de corp. Asadar „Eu” sunt Spirit care transcende corpul. Corpul fizic este cel care piere, dar Spiritul care il transcende nu poate fi atins de moarte. Eu sunt asadar Spirit nemuritor.”

Tot ceea ce s-a intamplat nu a fost un simplu proces intelectual, ci adevar viu care imi strabatu intreaga fiinta, ceva ce am perceput instantaneu, fara niciun fel de argumentatie mentala. „Eu”-l era ceva foarte real, singurul lucru real in starea aceea, iar toata aceasta observare constienta a corpului meu se focalizase asupra acestui „Eu”. De atunci incolo am inceput sa simt o puternica fascinatie pentru „Eu”, sau „Sinele” meu, care deveni centrul atentiei mele. Teama de moarte mi-a disparut odata pentru totdeauna. Absorbtia in Sine a continuat nestirbita, din acel moment si pana azi. Felurite alte ganduri continuau sa apara si sa dispara aidoma notelor unei melodii, „Eu”-l, in schimb, persista tot asa cum nota principala (sruti) acompaniaza si se contopeste cu celelalte note muzicale. Independent de activitatea in care corpul meu era angajat – vorbit, citit sau orice altceva, continuam sa raman centrat pe „Eu”.

Inaintea acestei crize nu avusesem niciun fel de perceptie a Sinelui meu si nu fusesem niciodata atras spre el in mod constient, nici nu vadisem vreodata vreun interes in aceasta directie, cu atat mai mult nu manifestasem vreo inclinatie de a salaslui permanent in „Sine”.” S-a spus mai tarziu in cateva ocazii ca experienta lui Ramana a durat in jur de douazeci de minute sau jumatate de ora. El a tinut sa accentueze ca notiunea de timp fusese inexistenta pe durata experientei.
Remarcabil este faptul ca Ramana nu a avut niciodata niciun fel de indoiala referitor la Realizarea Sinelui sau. Experienta aceasta a ramas cu el pentru totdeauna, in mod neintrerupt, nestirbita si niciodata uitata. Ramana nu a avut absolut niciun fel de dubiu in privinta ei si nu a cautat niciodata confirmare de la niciun maestru spiritual. In anii de mai tarziu a accentuat de nenumarate ori ideea ca, in pofida schimbarilor aparente ale vietii sale exterioare, in experienta lui interioara nu a intervenit niciun fel de schimbare, el ramanand mereu acelasi. Ca urmare a acestei experiente a mortii, viata lui Ramana a fost instantaneu si cu desavarsire schimbata. El insusi marturiseste: „Cand zaceam cu picioarele intinse, imaginandu-mi mental scena mortii si realizand cum trupul imi va fi purtat la locul de incinerare si ars, iar eu, cu toate acestea, continuand sa exist, o forta anume, numeste-o puterea Sinelui sau oricum altcumva, s-a intarit in mine si m-a luat in stapanire. Dupa aceasta experienta am renascut si am devenit o fiinta noua, indiferenta la orice altceva si nemaiavand niciun fel de placeri sau aversiuni.”

Alte detalii

Format: 13 x 20 cm

Nr. pagini: 300

Data primei aparitii: mai 2014

Traducator: Viorica Weissman

Colectia: Alternative spirituale

Nivel: pentru toata lumea

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adauga o recenzie pentru “Biografia lui Ramana Maharshi”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *